| Regret... |
| Scris de Oana Marginean | |
|
Aceasta rubrica este destinata destainuirii regretelor sau a lucrurilor care au ramas nespuse. M-am gandit ca pierderea unui parinte sau a ambilor parinti ori abandonul lasa loc unor regrete sau unor fapte care au ramas nespuse… sau care merita sa fie spuse. Consider ca mentionarea acestora pot fi o descarcare sufleteasca, sau un lucru necesar. In cazul meu…Cel mai mare regret al meu este ca nu am fost acolo la plecarea mamei. Cei din jur imi spun ca poate a fost mai bine asa, sa mi-o amintesc mai vioaie, pentru ca mama nu si-ar fi dorit sa o vad in acele clipe, fiind atat de bolnava; ceea ce este adevarat, caci mama insasi a spus acest lucru. Dar in sufletul meu zace un gol si o neimplinire. Mi-as fi dorit sa fiu acolo pentru ca, oricat de bolnava ar fi fost, eram fiica ei si trebuia sa o tin de mana. Oricum, eu mi-o voi aminti mereu inconjurata de flori, cu zambetul ei cald, in rochia ei vesela… |
